Entries from January 2009 ↓

cu tot respectul pe care il am pentru munca lui Alex as dori sa-i dau o replica de aceeasi finete. Sper sa nu deranjeze mesajul meu, dar m-a siderat abordarea scolastica a unui remeber frustrant si nu am putut ramane indiferent. 

Excelente fotografii. Da, chiar fotografii document, nu simple poze. Nu mai intreb cine avea aparat color atunci, cine avea camera foto binoculara (OMG), cine isi permitea film color… Nici macar in State nu erau pe toate drumurile. Nu intreb pentru ca stim cu toti in ce sistem traiam si in ce strictete si rigoare ne derulam viata cotidiana. Stim cine ne vizita tara şi mai ales de ce… Cine nu stie, poate intreba parintii. 

In opinia mea, sa derulezi amintiri color in slideshow mode imi pare cel putin opulenta grosiera. Dar, imi voi prezenta scuzele daca sunt postate doar cu scopul de a stii /rememora cum a fost pana in 1965. Astazi insa, traim intr-o tara gri, respiram aerul gri, mancam o mancare gri si ne reproducem monocrom. Iar astea datorita inertiei pe care o avem datorita planurilor de urbanism intocmite cu indexul pe hartiile topografice, ale planurilor de rationalizare a hranei si ale planurilor de consiliere maternala si asistenta familiala.

Din 1965 incoa’ nu mai avem culori pastelate nici in obraji, decat prin studiouri foto. Intreb retoric, ca doar asta m-a invatat sistemul gri care slăvea roşul: oare nu e mai bine sa ne amintim de gri-ul crud al anilor 70, atunci cand asfaltul avea miros de cimitire scormonite iar betoanele se ridicau printre lemnele bisericilor strivite? 

Astfel arata Bucurestiul in care m-am nascut eu: o mahala pariziana, vesnic in reconstructie.

Gri. 

Daca recunosti zona, ai din partea Redactiei o plimbare gratuita cu Metroul, intre statiile Dristor – Stefan cel Mare, intr-o seara cand joaca Dinamo meci in Cupa.

Multumesc Radu R. aka Jodahoho pentru materialele foto.

Daca vrei sa concepi un logo iar acesta sa aiba succes la public, ce faci? Citesti reviste de specialitate, bloguri, carti, intrebi in stanga si in dreapta pentru a invata, pentru a te lumina? 

In dreapta auzi: urmareste pattern-ul “x”; in stanga se spune: urmeaza procedurile “y”. Altii iti spun sa iti urmaresti instinctul cand citesti ‘brief’-ul. Fa schite in clipa in care ti-a venit o idee. Plonjeaza intre creativi si pune-o de-un ‘brainstorming’ pana dimineata… uda cu alcool, ca descreteste mintea si deruleaza limba… orice idee pune-o pe hartie… maine va iesi ceva, cu siguranta! 

Si totusi, revin la intrebare: cu sau fara reguli de creatie? la creatie… 

Eu zic ca depinde de cel care concepe. Totul depinde de talent, experienta, iluminare… Desi nu ma intereseaza regulile (doar cand le fac, sic!) accept cateva dintr-o suita, fara sa specific care sunt acelea si nici ordinea lor: 

1. Nu folosi mai mult de trei culori. 
2. Scapa de tot ce nu este absolut necesar. (imi dau seama ca ar trebui sa exemplific… dar nu! nu o voi face!) 
3. Alege tipul de font lizibil, uşor si pentru un copil si pentru un batran 
4. Logo-ul trebuie să fie reconoscibil (sa-l poti identifica usor)  
5. Creaza o formă sau aspect unic pentru logo-ul 
6. Ignora complet ceea ce părinţii tăi şi / sau soţul / soţia cred despre design-ul pe care tocmai l-ai prezentat 
7. Un logo bun, pare atrăgător doar daca trei (3) persoane neavizate il identifica din mai multe propuneri
8. Nu combina elemente din alte logo (si apoi sa pretinzi ca e original si sa iei o poala de bani pentru unicitate si creativitate; merge doar o singura data teapa asta)
9. Nu utiliza clipart! în nici-un caz! Nu fi boulean /văcăroaie cineva o să se prinda (dacă tot persişti in plagiat)
10. Logo-ul ar trebui să arate bine în alb si negru 
11. Asigura-te că logo-ul este recunoscut chiar si atunci când inversat cromatic (in negativ). 
12. Asigura-te ca logo-ul este recunoscut, atunci când il redimensionezi. 
13. În cazul în care logo-ul conţine o pictogramă sau simbol precum şi logotype, acestea să se completeze unul pe celălalt. 
14. Evitaţi recente tendinţe in Logo Design (surpriza! unele sunt fecale, altele suberbitati… )
15. Pe bune! nu utiliza efecte speciale (decat daca sunt exclusiv pentru a vinde acest logo, sa-l ambalezi frumos, pentru a incanta ochiul beneficiarului cand ii propui; altfel, nu folosi gradienti, umbre, reflecţii, fante de lumină etc) 
16. Cand ii prezinti propunerea, incadreaza logo-ul într-un pătrat 
17. Evita detaliile complicate. 
18. Luaţi în considerare si unde va fi prezentata propunerea 
19. Invoca sentimente încredere si cutezanta  
20. Esti constient ca nu vei crea ul logo perfect? ok! atunci continua! 
21. Ai citit brief? Nu are? OK, fa-ti unul. Logo-ul trebuie să aibă legătură cu ceea ce-l reprezintă. 
22. Dintr-o fotografie nu se face un logo 
23. Trebuie să vă surprindeti beneficiarul cu prezentarea. 
24. Nu folosiţi mai mult de două fonturi. 
25. Fiecare element de logo-ul trebuie să fie aliniat. Logo trebuie sa fie echilibrat.
26. Logo-ul trebuie să arate solid, fara elemente grafice nesigure
27. Intotdeauna alege funcţia peste inovare. A doua zi il vei finisa mai bine. Acum, lasa-l asa! (hihihi, greu nu!?)
28. În cazul în care numele de marcă este memorabil, ataseaza discret elementul grafic; ‘cuvantul’ va fi locomotiva recunoasterii, iar grafica va fi doar un vagon cu combustibil
29. Logo-ul ar trebui să fie recunoscut chiar si atunci când este oglindit (invers).
30. Chiar si companii mici au nevoie de logo-uri mari, evidente 
31. Creaza variaţii. Versiunile monocrome, duotone sau in alta linie cromatica vor avea mai multe sanse sa le percepi mai bine, sa le vezi defectele, sa le retusezi.
32. Logo-ul trebuie să fie uşor de descris. 
33. Apuca-te de o schita, ai multe idei si le vei uita; foloseste hârtie şi creion înainte de lucru la computer. 
34. Păstreaza un design simplu. Iti vei lua reprosuri ca esti ‘minimalist’ ca nu e in tendinta… lasa-i in pace!
35. Vezi sa nu faci logo-ul sa fie distractiv. Nimeni nu rade de blazonul nimanui. 
36. Incearca sa fi onest la reprezentarea grafica. Nu-ti iese din prima… mai incearca…
37. Ai invatat despre Atentie, Interes, Dorinta, Convingere, Actiune ? Astea trebuie sa se intersecteze subtil in logo creat de tine. 

Habar n-am daca mai sunt si altele… adica, mai sunt, fireste. Cam atat imi amintesc ca se propaga ca legi fundamentale prin diverse forme de comunicare si includem aici si blogareala, reviste de specialitate, studii de caz (insight)… 

Who needs the rules?  

Daca ai exemple clare, trimite-ne la link-ul tau. Spor!

Poate ca foarte multi dintre voi ati auzit de sistemele Linux. Poate ca multi dintre voi ar vrea sa afle mai multe. In general informatiile despre Linux se strang din auzite, si multi cunosc sistemele Linux de acum cativa ani, cand se prezentau destul de rudimentar. In prezent Linuxul cunoaste o ascensiune spectaculoasa.

Iata un scurt FAQ despre Linux.

Ce este Linux?

Linux si Windows sunt doua blueprint-uri, doua programe (pentru ca in definitiv asta sunt) scrise intr-un limbaj specific. Le poti tasta sau le poti tipari intr-o carte. Evident, pentru ambele iti trebuie o echipa. Diferenta este insa una juridica. Blueprint-ul Windowsului e inregistrat in exclusivitate de catre compania Microsoft, in schimb ce blueprint-ul Linuxului apartine de domeniul public. Orice persoana sau companie isi poate scrie propriul Linux. Asa se face ca multe companii lanseaza pe net versiuni proprii de Linux. Unele sunt dificil de folosit, si se adreseaza specialistilor. Altele pot fi folosite si de specialisti dar si de profani. Eu unul folosesc de ani de zile Mandriva, un sistem versatil, pe care vi-l recomand cu caldura.

Mai multe Windows-uri

Orice sistem de operare este format dintr-un nucleu (kernel) la care se ataseaza o interfata. Ceea ce vedem pe ecran, atat in Windows cat si in Linux, nu este sistemul de operare propriu-zis, ci interfata. Ca o comparatie va puteti gandi la interiorul si exteriorul unui telefon mobil. Diferenta majora este ca in Windows sistemul si interfata sunt legate organic, in timp ce in Linux poti atasa aceluasi sistem o multitudine de interfete. Este ca si cum ti-ai porni Windows-ul cu o interfata de Vista, XP,  98, 95 sau 3.11. A nu se confunda cu skins, cu acele cosmetizari de fatada. Vorbim de interfete perfect functionale, nu de farduri.

Dar de ce e necesar sa ai mai multe interfete? Un raspuns cat de cat de bun simt: poti porni pe o interfata care consuma foarte putine resurse. Astfel vei avea butoane rudimentare, parca desenate in batranul MS-DOS, dar vei juca cel mai tare joc. Sistemul isi va opri ceva simbolic, iar restul va ramane jocului.

Daca doresti o interfata care zguduie sinapsele poti incerca KDE, la care alipesti facilitatea Compiz Fusion. Vei avea ferestre de guma, care tremura ca gelatina atunci cand le misti pe ecran, care explodeaza, se ruleaza ca o perdea sau isi indoaie colturile ca o bucata de hartie. Unele se pliaza sub forma unui avion si isi iau zborul. Vrei sa vezi cum e sa-ti citesti mailurile si apoi acestea sa-si ia zborul? E foarte haios. Iti trebuie insa un computer puternic. Daca nu, va trebui sa-ti pornesti Linuxul cu o interfata Gnome, foarte putin spectaculoasa, dar salvatoare de resurse.

============================================================

GNOME

interfata economica, putin mancatoare de resurse

KDE

cea mai populara interfata, permite efecte incredibile, mai ales cand i se instaleaza facilitatea Compiz Fusion. Mai sunt si alte interfete, mai mult sau mai putin spectaculoase, insa cele de mai sus sunt deja clasice.

========================================================

Mai multe desktopuri

Linux poate avea pana la 12 desktopuri, desi in mod curent se folosesc doar patru. Asta inseamna ca in desktopul 1 poti deschide un Mess, pe desktopul 2 poti copia ceva in timp ce pe desktopul 3 poti praji un CD. Patru butoane asezate pe bara de jos te vor ajuta sa intri de pe un desktop pe altul. Facilitatea Compiz Fusion e mult mai spectaculoasa. Cu ajutorul mouseului poti roti in spatiu cele patru desktopuri asezate pe fetele unui cub imens. Ferestrele pot circula cu usurinta de pe un desktop pe altul.

Adio virusi!

Veti primi in continuare virusi pe mail. Spre diferenta de Windows, unde sunt ascunsi, pe Linux ii poti vedea. Insa vor fi inofensivi. Nu-i vei putea rula. Nu functioneaza pe Linux. Daca te-ai obisnuit cu virusii atunci va trebui sa-ti iei adio. Uneori prietenii iti vor trimite pe mess ceva de genul: Atentie la un mail cu subiectul Hello,  please open! Le poti raspunde cu un “hehehe” relaxat.

Un Linux in fiecare an

N-ai sa mai astepti ani de zile pana la aparitia unei alte versiuni. Linux se dezvolta in ritm ametitor. Mandriva elibereaza pe la jumatetea anului o versiune imbunatatita, iar anul urmator o versiune nou-nouta.  Emotia cu care iti incerci noua versiune merita sa fie traita.

Ce programe folosim?

Cu siguranta ca ai folosit deja programe de Linux. Cateva au si versiuni de Windows. Mozilla Firefox, OpenOffice sau The Gimp iti spun ceva?

Orice distributie de Linux vine deja cu sute de programe din care poti sa alegi, iar ce-ti lipseste poti lua de pe net. Programele se afla pe servere externe, de obicei computerele unor universitati sau firme. Un Software Manager iti va descarca o lista cu toate programele disponibile. Bifezi si instalarea se face automat. Programele de Linux nu se instaleaza cu interminabilele ferestre, in care dai la greu Next->Next->Reboot. Un simplu indicator de procentaj te anunta: acum descarc si instalez cutare program… instalat… acum descarc si instalez… etc. Mai e nevoie sa mentionez ca toate aceste programe sunt gratuite?

================================================================

Software Management instaland un pachet de programe. In stanga se afla categorii de programe, iar in dreapta numele si descrierea fiecarui program in parte. Poti bifa cate doresti. Eternele casete Next->Next-> sunt inlocuite de un indicator in procente. Mai simplu nu se poate. Nu mai punem la socoteala timpul pe care il castigi doar bifand ce-ti trebuie, in locul cautarilor pe Google, descarcarilor si instalarilor propriu-zise din Windows.

===============================================

Diversitate la max

N-as putea spune foarte multe despre programe. O caracteristica a Linuxului e varietatea. Cunosc cinci programe care inlocuiesc cu succes clasicul Yahoo Messenger. Fiecare cu avantajele si dezavantajele sale. Ideea e ca ai de unde sa alegi ce ti se potriveste. Poti folosi OpenOffice sau Koffice. Ambele pot salva in formate compatibile cu Microsoft Office (doc si xls). Gasesti tot ce ai nevoie, de la programe de editare imagine asemanatoare cu Adobe Photoshop pana la glume ca Paintbrush.

N-as vrea sa renunt la Windows

Nici nu trebuie. Ba mai mult: cum ar fi sa rulezi pe ACELASI computer un Windows Vista, un Windows Xp, 98, 95 sau anticul 3.11? Asa, de fun. Virtualbox e un emulator care poate inmagazina si folosi toate versiunile de Windows existente. Daca esti curios cum functioneaza un computer Macintosh poti folosi si un sistem de operare MacOs.
Virtualbox poate functiona in doua moduri: separat, insemnand ca Linuxul este “acoperit” complet de Windows, sau integrat, insemnand ca Windowsul nu apare, dar din meniu poti porni simultan atat programe de Windows cat si programe de Linux.

=======================================

Windows XP ruland in Virtualbox

======================================

De unde iau Linux ?

Mandriva Linux poate fi downloadat de pe siteul oficial. Nu selectati prima optiune (Mandriva Linux One), ci pe a doua (Mandriva Linux Free).

Kitul de instalare e o imagine de disc (ISO), pe care o poti arde cu Nero sau cu InfraRecorder (www.infrarecorder.org) Cand e gata DVD-ul il bootezi si urmezi instalarea, la fel ca la un Windows obisnuit.

=================================================

Kde in forma spectaculoasa: Compiz Fusion

Azi am admirat cel mai ‘artisitic’ calendar produs pentru 2009.

Cel mai frapant cadou tipărit, pe care nu poti sa-l faci cadou decat evreilor (fiind tiparit doar cu sarbatorile evreiesti), este conceput si editat de Agentia 42-line.

42-line se ocupă de imagistica, editare şi de alte servicii legate de organizarea şi de arhivare de cărţi, manuscrise, fotografii şi alte tipuri de materiale rare – colectii. Agentia este specializata in “servicii de publicitate si tipar digital” pentru carti anticariate, dealeri de carte, biblioteci cu carti de colecţie. O nişă firavă aş spune… şi interesantă… Să vedem cum rezistă în plină recesiune… Dar să trecem la arte: calendarul este mic şi are dimensiuni atipice, 290×155 mm. Structura, de asemenea, este oarecum neortodoxă (logic, nu?!), dar s-au mai intalnit calendare cu 6 luni pe faţă / 6 luni de verso…

În timp ce formatul este chiar interesant forma literei (cu serifă) este extrem de clară (în principal se simte mana unui designer bun!!!) Hârtie specială, cu o textură asemanatoare celei vechi, care-ţi imprimă mesajul de “wow, atât de vechi! întreţinută impecabil”. De aici si awareness-ul pe care îl merită. Nu il am acasa sau la birou dar l-am vazut fizic 10 minute şi înteleg de ce criticii de specialitate nu au mârâit foarte tare… şi, deci, aprecierea e pe măsură…

Fiecare pagina are cate o imagine, deci, calendarul în sine, se doreşte a avea o pagină de istorie tipografica (litografie, gravură, tipar înalt); e chiar despre istoria ilustraţiei: în fiecare lună este însoţită de o reproducere dintr-o parte importantă din fila de istoria bibliografice. Ianuarie lui Giovanni Battista Ferrari, sublimă gravură arămie, iar unele dintre ele sunt extrem de amuzante – Benjamin Warner (februarie) etc…

Una peste alta, daca ar fi avut un tiraj mic (mic-mic), ar fi putut deveni un calendar de colectie! Scump (foarte scump)!

-

Întrebare în completare: Daca ar fi cineva interesat de arta noastră tipografică (avem istorie tipografică! clujenii pot susţine asta) ar comanda aşa ceva? Ar veni bani din zona privată sau de la buget?

Nimic nu face o femeie sa se simta plina de farmec şi linistita stiind ca ea este bine îmbrăcată. Cand poarta costum de zi simte că este mai luminoasă, iar atunci când vine seara, indiferent cum arata, stie sa se dezbrace si sa intre sub patura ta. Annebelle van Tongeren a petrecut ultimii 20 de ani alături de doamne si domnisoare creându-le un profil exagerat de maiestuos, pentru o incredere mai mare in ele, genul “sunt cea mai superba creatura din camera”.

“Dress like e Star” este o carte care descrie procesul de proiectare a imaginii nemaipomenite a femeii din punct de vedere vestimentar. Annebelle este conştientă de faptul ca totul este o chestiune de logică şi matematică şi nu un mister întunecat (aflat numai la dispoziţia catorva stilisti si designeri). Aici, ea relevă principiile de a te imbraca, de a te orienta spre bun gust si de a flata femeia cotidiana. Fiecare madamă poate purta o rochie simpla în moduri in care muritorii ar fi siderati crezand ca au de a face cu o stralucitoare vedeta care radiaza pe covorul roşu.

Închide gura băh ţărane, ce te holbezi aşa!?

Sorcova vesela!
veselă s-o crezi mata’…
că a mea e pensionară,
fluieră de sub o scară…

La mulţi ani!