Si a fost odata Pif. Dar sa incep cu inceputul. Nu al lui Pif, ci al meu.
Pasiunea pentru benzi desenate s-a manifestat inca din frageda pruncie. Ca document, am cateva mazgalite ochi cu benzi desenate (creatie proprie), acolo pe unde zaream albul hartiei. Si ce desantor fraged n-a visat, in intunecatele (sau mai putin) vremuri ceausiste, sa-si vada progeniturile bidimensionale in revista Pif Gadget? Umplusem sertarul cu veverite cowboy, motani bionici cu pelerina si chiloti purtati peste strampi, veverite suave in chip de printese tehnospatiale tip Leia Organa, precum si alte nazbatii scoase in accesele de creatie.
Si-au venit nebunii ani ’90 cand, licean la fabrica de artisti Nicolae Tonitza (la Victoriei, pe langa Guvern) am debutat in singura revista de pustime: UNIVERSUL COPIILOR. Fosta Cutezatorii. Desenam pe-atunci un pui de bufnita de culoare albastra, numit Bubu, pe care am fost nevoit sa-l cuplez cu mascota revistei, broscuta testoasa Clementina. O mare porcarie – mi-am imaginat eu – dar una care a tinut luna de luna timp de vreo sase ani. Nu mai vorbesc de fancluburi, ba chiar complicatii sentimentale cu fani de sex opus. Cum orice lucru frumos are si un sfarsit, decesul redactorului sef a impins revista pe mainile unor priceputi, care, transformand-o in cenaclu literar, au zobit-o de toti peretii. Pentru un timp am lasat-o mai moale cu banda desenata.
Prin ’96 -si aici apare prietenul nostru canin – trustul de presa l’Humanite imparte cu generozitate drepturi de autor prin toata Europa de Est. Si asa se face ca Pif Gadget reapare pe meleaguri mioritice, sub titulatura de Pif Surprize. Pai se putea sa nu ma bag?! Apucandu-mi la brat bd-urile cu Bubu m-am prezentat cu basca-n mana in fata redactorului sef. Tipul inspecteaza materialul si ma intreaba de la obraz: “Poti sa-l desenezi pe Pif?” Cu pututul stateam bine, cu vrutul era problema. “Pot, i-am raspuns, dar, stiti, eu am niste personaje care…” “Mai intai il desenezi pe Pif si pe urma discutam despre personaje” ma incurajeaza redactorul. Si asa se face ca, timp de un an, mi-am prins urechile in creionarea unor personaje destul de dificile. Fix dupa un an am refuzat colaborarea, datorita un scurt circuit aparut intre mine si sef. FINE DEL PRIMO TEMPO.
SECUNDO TEMPO. In timp ce banda desenata se transformase pentru mine intr-o amintire placuta, se face ca francezii aflara despre isprava mea. Pif Gadget reaparuse miraculos in 2004, avandu-l in colectivul redactional si un roman, Mircea Arapu. Prin octormbrie 2008 se anunta, cu surle si trambite, 18-a editie a Salonului de Banda Desenata de la Constanta. In meniu figurau atat Mircea Arapu cat si redactorul sef, desenatorul si scenaristul Francois Corteggiani.
Starostele nostru pe banda desenata, craioveanul Dodo Nita, imi telefoneaza in regim de urgenta: “Sa nu te puna gaia sa lipsesti! Vezi ca iei cuvantul!” Oh, joy! Nu-mi fac sperante, asa ca ma prezint la eveniment cu ce am pe mine, cu capul intre urechi si mainile in buzunar.
Povestea incepe insa in forta. Corteggiani ma primeste cu bunavointa, si rasfoieste cateva benzi cu Pif, aparute in Dictionarul de Banda Desenata, unde numele meu ramane pironit de cel al nastrusnicului catel. “Sunt bune” imi spune. “Imi plac”. Nu mai e de gluma. E pe bune. Seara, la hotel, cu ochii rosii ca huhurezul, incropesc o banda desenata in care Bubu apare alaturi de celebrii Pif si Hercule. Imi prezint creatia in fata redactorului sef. O scurta inspectie si verdictul e clar: “E bun. Il publicam”. Pluteam. Ma lasase gravitatia, ca pe astronauti.
Acasa, pe mail, m-am apucat de lucru, asistat indeaproape de prietenul Mircea, care, in cel mai scurt timp, mi-a transmis si traducerea in franceza. “Apuca-te de creionat, dar sa stii ca seful ar putea s-o schimbe”. Nu ma deranja catusi de putin. N-a schimbat-o total, a modelat-o doar. Sa lucrezi pe scenariu de Francois Corteggiani inseamna ceva. A urmat tusul, scanatul si expedierea, colorul urmand sa-l presteze partea franceza. “Cu putin noroc apare in numarul 55″ m-a incurajat Mircea. N-a mai aparut. Pe 7 ianuarie revista a intrat in lichidare. Fix la numarul 54. The End.
EPILOG. Se zvoneste ca Pif Gaget va reizbucni sub forma de e-zine (fanzin electronique). Daca va colabora si subsemnatul ramane de vazut. In orice caz, am ce povesti copiilor. C’est la vie, toujours parsive!
7 comments ↓
ce dreaq bai nene… io credeam ca a murit de mult… asta e cumva un post “Pif Reloaded”
unde se mai invata banda desenata in Bucuresti? La Tonitza se face ceva? Exista un loc specializat pentru talentati?
Eu personal cred ca talentele se duc sa faca animatie. A trecut vremea benzii desenate. Nu vedeti ca sunteti anacronic stimate domn. Cu tot respentul pentru talentul dumneavoastra, eu cred ca trebuie sa va orientati spre alta zona… sa insufletiti personajele desenate altfel. Va rog sa nu ma intelegeti gresit, dar tinerii sunt atrasi mai repede de catre un desen animat din stilul manga, eventual in episoade, decat o revista care costa bani. Succes domnule desenator.
Scuze, se pare ca am apasat pe ceva gresit. Incerc sa repar:
L. Costea — 5 February, 2009 #
===================================
Eu personal cred ca talentele se duc sa faca animatie. A trecut vremea benzii desenate. Nu vedeti ca sunteti anacronic stimate domn. Cu tot respentul pentru talentul dumneavoastra, eu cred ca trebuie sa va orientati spre alta zona… sa insufletiti personajele desenate altfel. Va rog sa nu ma intelegeti gresit, dar tinerii sunt atrasi mai repede de catre un desen animat din stilul manga, eventual in episoade, decat o revista care costa bani. Succes domnule desenator.
=============================
@Costea: perfect adevarat, numai ca animatia cere munca de echipa. E vorba si de timp. Episoadele unui serial se succed la intervale scurte de timp. Si eu sunt pentru parasirea mediului tiparit, pentru animatie si interactivitate, numai ca trebuie sa te inhaitezi cu ceva idealisti pentru treaba asta. Probabil ca ies si ceva bani (reclama, pay per click etc.), dar dureaza.
La Centrul Cultural Francez am descoperit si o banda desenata interactiva, pe DVD. Casete care se succed pe ecran, dialoguri, ceva muzica. Nu chiar un film de desen animat, dar o rezolvare spectaculoasa, un hibrid interesant. Mi-am pus problema unor bd-uri online cu un minimum de animatie. Pana si un simplu clipit produce senzatie.
In Franta si Belgia bd-ul s-a mutat in albume. Sunt tone. Si se citesc. La noi nu s-ar citi pentru ca la noi in general nu se citeste.
N-as zice ca stilul manga detine suprematia. Si eu, prin anii ’80, urmaream pe videocasete episoade cu Goldrake. Era personajul meu preferat, dar asta nu ma impiedica sa citesc Pif sau sa ma distrez cu Tom&Jerry. Sunt sigur ca exista fani manga la sange, dar majoritatea tinerilor urmaresc SI manga, dupa cum urmaresc si Casa Fosters, Scooby Doo sau chiar Tom&Jerry.
Nowoman: Pif: anii 60-80-pauza-anii 2004-2008. Pauza sau the end. Cei care cutreiera mallurile mai pot prinde ultimele numere (50-53).
Retanti: banda desenata nu, in schimb film de animatie. Liceul Tonitza si pe urma UNATC-ul.
dle cristescu vad ca stiti ceva despre bd si animatie. dati-mi voie sa va atrag atentia in mod prietenesc: a) am citit si urmatorul articol si nu am nici cea mai mica dumirire de ce trebuie sa ma duc pe un forum si sa discutam… personal, eu doar citesc; nu emit pareri nu-mi place polemica 2.0… so, daca vreti sa scrieti despre bd de ce nu ati face la fel de pertinent si aici?! e posibil sa nu mai scriu nici aici… de fapt, nu-mi place sa scriu, imi place sa citesc specialistii b) in mod evident sunteti talentat si muncitor; nu toti neavenitii performeaza la o editura de prestigiul patronului lui pif. cum de pana acum nu ati produs o revista sau ceva … mai didactic … mai pedagogic… cunosc mediul si stiu ca e posibil sa placa bd in clasele primare (chiar si prescolare). e doar o intrebare…
succes in continuare iar redactiei ii transmit felicitarile mele pt ca a adus un specialist in bransa, pe categoria bd. rar maii citesti profesionisti.
@ comentator: aveti toata consideratia noastra! convingerea noastra este ca daca vom avea credibilitate in fata cititorulor, doar editorii de categorii o vor putea realiza. Altfel, e greu de crezut ca vom putea scrie ceva pertinent si valoros pentru cititorii nostri.
a) am citit si urmatorul articol si nu am nici cea mai mica dumirire de ce trebuie sa ma duc pe un forum si sa discutam… personal, eu doar citesc; nu emit pareri nu-mi place polemica 2.0… so, daca vreti sa scrieti despre bd de ce nu ati face la fel de pertinent si aici?!
=======================================
Desigur, putem discuta si aici despre bd. Insa acest site nu este dedicat lui Pif. Intentia mea este de a crea o comunitate Pif Gadget, care sa cuprinda un forum, un site, un buletin, o lista de discutii etc. Asta nu inseamna ca nu vom discuta si aici, dar pe cei care sunt fani Pif ii invit si in comuniatea Pif.
Cat despre o revista didactica in benzi desenate cred ca lucrurile sunt mai complicate pe la noi. Pustimea e proaspata si zvapaiata, insa intre noi si ei se interpune un zid de parinti, pedagogi (de scoala noua) sau alte specimene, care au ramas inca la Alba ca Zapada sau Capra cu trei iezi. Genul acesta de persoane se tem de tot ce este nou, inclusiv banda desenata. Am avut ocazia sa lucrez cu o gramada de doamne educatoare, profesoare si inspectoare la vreo 60 de ani, clar neglijate de sotii lor, care avea opinii pertinente. Evident, din cele formate la scoala sovietica. Mi-e teama ca Jurassic Parcul ar trebui sa iasa la pensie. Pe urma mai vedem.
Leave a Comment