pfoa! mizerie! imbecilitate!
Acestea sunt cliseele formulate in diverse nuante si contraste cand nu-ti convine ceva, cand este atipic si daunator imaginatiei. Iata ca tocmai s-a produs producerea si rgb incearca sa preia cmyk. Evident, toata lumea stie ca R – red (rosu) este format din magenta si galben, G – green (verde) este tocmit din galben si albastru iar B – blue (albastru) este rezultatul contopirii de magenta si cyan. Daca iei repede, o sa-ti spun ca sunt culori primare ale culorilor primare, adica, cmyk formeaza rbg. So, nu vad ce atatea traumatizme exteriorizate prin diverse moduri de vaicareala, atata timp cand la baza sta tot principiul coloristicii cmyk.

Un designer coreean a inventat un pix care combina culorile prin 3 surse de cerneala. Are cartus de r (red), g (green) si b (blue). Iar darele pe care le lasa prin simpla functie de ‘print’ este evident combinarea cernelurilor. Ce reproduce? Oooooooh! aici e frumusetea uneltei. Are un senzor care scaneaza obiecte si apoi interpreteaza in interiorul sau ce culoare trebuie reprodusa.

Color picker pen functioneaza simplu. Si ca orice inventie are adepti si detractori.

surse: aici si aici (10x Jox 4 Hint!)

sunt convins ca v-ati fi asteptat la ceva nemai-intalnit: pictura volumetrica. Din pacate nu am cunostinte despre asta. Am aflat deunazi, de la Cristina Serban ca exista printer 3D. Dar asta o discutam cu ea, altadata.

3D este numele de scena a lui Robert Del Naja, unul din formatorii trupei Massive Attack. Pentru ca e un multi-talentat, ca si Tricky sau David Bowie, doreste sa testeze si arta vizuala. Nu stiu daca se va discuta despre el la superlativ, cum se face deja in calitatea sa de muzician, compozitor de piese pentru nume cu notorietate din UK si US.

‘Splitting The Atom‘ este piesa de referinta de pe ultimul EP, care se va lansa in octombrie anul acesta. Trecut-au si prestara bine si pe la noi pe la Bucuresti si se-ntoarsera, ca vazura ca au public aici, rafinat si destept. Si inchei oltenismele cu speranta ca vor mai veni, ca le fuse bine aci.

Painting by 3D

Recomand tuturor o piesa de teatru deplină: marionete, actori, cantareti, instrumentisti, coregrafie, scenografie si muzica de nota 10. Totul de nota 10. “A+ class” cum ar zice americanul de rand.

Piesa se numeste TALL HORSE.

Tall Horse urmează adevarata poveste extraordinara a unei  girafe, capturată în Sudan şi trimisă în 1827 regelui Franţei. Mergând pe jos de la Marseille la Paris, aceasta a determinat o isterie naţională, girafa trăind senzaţii fabuloase, fiind inspirată de tot ce întâlnea pe drum: de la moda acelor vremuri până la proiectarea Turnului Eiffel.

Păpușarii de la Handspring Companies (Africa de Sud) colaborează cu Sogolon Puppets, trupa din Mali, împreună cu coregraful Koffi Kôkô din Benin,  dramaturgul Khephra Burns din New York şi sud-africanca Marthinus Basson care este regizoarea operei epice, prezintă această poveste cu un amestec de magnific marionete, actori și păpușari, costume de o rară frumusețe,  o coloană sonoră live, cu o orchestră magnifică, proiectie video şi dans.

Totul la superlativ! vezi pdf

“nu poti si n-ai ce-i face!” (sursa in watermark/sign)

“Hei tramvai! cu etaj si tras de cai”… era deunăzi. Astăzi e metrou uşor – mare tâmpenie!, care împovărează şi mai mult traficul şi-aşa îmbârligat şi supraîncărcat.

În acest haos, să revedem împreună secvenţe cu prima urbe a patriei, în anii de glorie a socialismului. Să admirăm ctitoriile şi edificiile, repere ale unui urbanism studiat temeinic la Ştefan Gheorghiu. Împreună să vizionăm străzile şi vehiculele municipalităţii pe străzile mereu gri, precum ale unei soioase emancipări rurale, forţată la standarde metropolitane. Cine îşi aminteşte de Şoseaua Viilor, staţia Sfântul Gheorghe, Dămăroaia, Hala Traian, Calea Moşilor, bucla de la Sfânta Vineri sau de piatra cubică denivelată de pe Şoseaua Olteniţei?

Imaginile au watermark şi se regăsesc şi aici. 

Thousands thanks. End of first part. To be continue.

Am reusit sa adun mai multa fotografie a/n de colectie bolsevica. Unul din furnizori mi-a spus ca militia l-a alergat 2 ore sa-i ia Smena, pentru ca a incercat sa surprinda decesul dramatic al unui lucrator in constructii. Acel set nu m-a interesat si nu l-am luat, desi ca sunt constient ca ar fi facut valva mare! 

Probabil ca nu asa mare rumoare vor produce prin randul tinerilor (cugetatori) instantaneele de mai jos, dar pentru cei care au trecut de 40 de lumanari pe tort (dietetic! sic!) sunt marturii gravate pe scoarta cerebrala. Oricum, foto-reportajele odiseii comuniste vor continua. Multumesc surselor si indeosebi lui Joda.  

cu tot respectul pe care il am pentru munca lui Alex as dori sa-i dau o replica de aceeasi finete. Sper sa nu deranjeze mesajul meu, dar m-a siderat abordarea scolastica a unui remeber frustrant si nu am putut ramane indiferent. 

Excelente fotografii. Da, chiar fotografii document, nu simple poze. Nu mai intreb cine avea aparat color atunci, cine avea camera foto binoculara (OMG), cine isi permitea film color… Nici macar in State nu erau pe toate drumurile. Nu intreb pentru ca stim cu toti in ce sistem traiam si in ce strictete si rigoare ne derulam viata cotidiana. Stim cine ne vizita tara şi mai ales de ce… Cine nu stie, poate intreba parintii. 

In opinia mea, sa derulezi amintiri color in slideshow mode imi pare cel putin opulenta grosiera. Dar, imi voi prezenta scuzele daca sunt postate doar cu scopul de a stii /rememora cum a fost pana in 1965. Astazi insa, traim intr-o tara gri, respiram aerul gri, mancam o mancare gri si ne reproducem monocrom. Iar astea datorita inertiei pe care o avem datorita planurilor de urbanism intocmite cu indexul pe hartiile topografice, ale planurilor de rationalizare a hranei si ale planurilor de consiliere maternala si asistenta familiala.

Din 1965 incoa’ nu mai avem culori pastelate nici in obraji, decat prin studiouri foto. Intreb retoric, ca doar asta m-a invatat sistemul gri care slăvea roşul: oare nu e mai bine sa ne amintim de gri-ul crud al anilor 70, atunci cand asfaltul avea miros de cimitire scormonite iar betoanele se ridicau printre lemnele bisericilor strivite? 

Astfel arata Bucurestiul in care m-am nascut eu: o mahala pariziana, vesnic in reconstructie.

Gri. 

Daca recunosti zona, ai din partea Redactiei o plimbare gratuita cu Metroul, intre statiile Dristor – Stefan cel Mare, intr-o seara cand joaca Dinamo meci in Cupa.

Multumesc Radu R. aka Jodahoho pentru materialele foto.

pantru cei mai batrani decat mine voi da o mare trambita in sat: Rahan este viu si apare pe ecrane. Nu stim pe ecranele cui, inca, dar cu siguranta ca in tara de origine a creatorului sau, Franta, va fi un real festin cinematografic. Acolo, deh, alta cultura a benzii desenate, alta educatie a scenariilor pentru animatie, tone de reviste, mii de stiluri de desen… un univers mic si neexplorat de romani. Iar noi nu suntem in stare sa comercializam un DVD cu Omuletul Gopo. Suntem o varza calita la soare…

Pentru cei mai tineri, Rahan este un blond destept, curajos, tenace si calit la scoala de arte martiale ale strabunilor lui Jackie Chan. Un pletos atletic care iese din orice fel de incurcatura, singuratic ca Clint Eastwood si care are un umor sarcastic care il face invidios si pe Bruce Willis. Personal, eu l-a vedea pe Brad Pitt jucand rolul vietii lui, dand viata personajului Rahan, pe un mare platou hollywood-ian, cu un buget incomensurabil, si cu o post procesare mai performanta decat cea din Matrix. Mi-as dori sa nu faceti nici o referire la deja celebrele IceAge. Chiar nu au legatura.

Pentru cei care sunt curiosi, puteti da play pt trailer.

Generic vorbind, v 1.0 este ceea ce se numeste Prima Versiune dupa Beta Test. O mostra de creativitate si nicidecum ‘in versiune primara’ este un clip care doreste sa nu deosebeasca latura cognitiva de cea afectiva. Ori, mai mult, sa creeze un simbiot ca replica a solutiilor de marketing (comunicare a/v), a PR (evenimente si advertoriale) si laturii emotionale a clientului ‘targetat’. In fine, deloc subliminala si surprinzator de fina comunicarea unui mare vers, al unei celebre piese, a unei geniale trupe: Beatles.

All we need is love! Intr-un stil eclectic, cei de la studioul de creatie publicitara ‘one point oh’ ne ofera 1.45 min de magie.

putin cam tarziu, dar dupa testare dam si noi vestea cea mare: a aparut CS4.
Pentru deschiderea oficiala puteti viziona aproape 1h de prezentare, cu caffe-break cand vrea muschiul dvs.

Nu incurajati pirateria!